„Singura salvare a învinşilor
este de a nu spera în salvare”.
Vergiliu – Eneida
„Votul este cel mai puternic instrument
conceput vreodată de un om pentru eliminarea nedreptăţii
şi distrugerea teribilelor ziduri care îngrădesc oamenii”.
Lyndon B. Johnson
DE CE SUSŢIN UN CANDIDAT INDEPENDENT LA
PREŞEDINŢIA ROMÂNIEI?
» PAMFLET »
După 20 de ani de la Revoluţie (dacă a fost revoluţie, şi nu lovitură de stat) nu mai este nici o îndoială pentru nimeni că Silviu Brucan nu avea dreptate. Românilor le trebuie un secol să înveţe democraţia şi nu numai 20 de ani.
Unde am ajuns după 20 de ani de capitalism şi democraţie în capitalism? La dezastru, la sărăcie, la corupţie cu rang de stat, la şomaj necontrolat, la disoluţia autorităţilor statului, la o datorie publică care depăşeşte 1/3 din P.I.B., la o ţară neguvernabilă, la manipulaera populaţiei prin mass media aservită miliardarilor de carton, la îmbogăţirea unei clase cosmopolite prin jaful proprietăţii de stat, la importul de cereale, carne, legume, fructe pentru că agricultura noastră nu mai există, la o Românie a consumului, la o Românie ajunsă în faza insolvenţei, a colapsului economico-financiar, aservită instituţiilor de credit internaţional şi băncilor străine, la umilinţă şi tratament discriminatoriu pe teritoriul UE şi nu numai.
Inconştienţa guvernanţilor şi setea de putere cu orice preţ au dus România la instabilitate politico-economică şi socială care nu poate avea decât un singur rezultat – falimentul (mai devreme sau mai târziu, dacă nu apare vreo minune).
Mai avem vreo şansă să redresăm ce se mai poate redresa? Poate că da, poate că nu.
Vitală pentru România poate fi alegerea preşedintelui în 22 noiembrie (6 decembrie) 2009. Circul poate fi oprit sau poate continua dacă răbdarea românilor nu a ajuns la limita insuportabilităţii.
Analizând situaţia, ca orice cetăţean român cu drept de vot care vrea să trăiască într-o ţară normală, am ajuns la următoarele raţionamente configurate în scenarii mai mult sau mai puţin posibile, dar care pot da naştere unor discuţii, controverse, acceptări şi chiar decizii proprii.
VARIANTA 1 – „Un preşedinte pentru România”
TRAIAN BĂSESCU – PREŞEDINTE
„Ceea ce nu opreşte legea, opreşte
buna-cuviinţă. / Quod non vetat lex,
hoc vetat fieri pudor”.
Seneca – Troades, III
„Rolul justiţiei este să nu nedreptăţească pe oameni,
iar al cuviinţei să nu-i ofenseze; în aceasta constă
mai ales caracterul frumuseţii de conduită”.
Cicero – Despre îndatoriri
Scenariul fericit:
– un alt Băsescu preşedinte;
– se leapădă de PD-L şi devine cu adevărat preşedintele tuturor românilor;
– numeşte un prim-ministru tehnocrat, specialist în macroeconomie (independent sau chiar pe Theodor Stolojan) care formează un guvern de uniune naţională cu specialişti din rândul partidelor politice din parlament şi chiar din afara parlamentului;
– în caz contrar, dizolvă parlamentul şi îl trimite la alegeri anticipate;
– începe cu adevărat lupta împotriva corupţiei, rezolvându-şi mai întâi problemele sale şi ale familiei legate de anumite fapte nedemne şi nelegale, precum şi pe cele ale supuşilor săi din PD-L: Ridzi, Udrea, Videanu, Berceanu, Blaga etc.;
– evită amestecul în treburile guvernului, justiţiei, serviciilor secrete şi se conformează constituţiei;
– România – devine ţara „bunului simţ”;
– Traian Băsescu dovedeşte că este un preşedinte demn de respect prin ceea ce zice şi face.
Scenariul nefericit – AUTOCRAŢIE, URMATĂ DE DICTATURĂ:
– dizolvă parlamentul;
– scandalul politic continuă;
– numeşte prim-ministru de la PD-L, probabil pe unul dintre apropiaţii săi (Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu sau chiar Răzvan Ungureanu) şi formează un guvern interimar din politicieni docili, fani ai autocraţiei băsesciene care au sprijinit sau chiar subvenţionat campania electorală, atât din PD-L, cât şi din PSD (mă refer la trădătorii din grupul Oprea sau la cei din grupul de la Cluj). Astfel, Videanu se va ocupa în continuare de economia sa şi a bordurilor sale, Berceanu de autostrăzile construite după greve, Blaga de vămi şi poliţia de frontieră, Pogea de îndebitarea României ş.a.m.d.;
– dacă alegerile nu ies bine, îi trimite din nou la alegeri anticipate;
– corupţia înfloreşte – sunt promovaţi în funcţiile (dătătoare de „fonduri”) de la vamă, poliţie de frontieră, finanţe, gardă financiară, transporturi, dezvoltare economică, mediu etc., membrii de familie sau asociaţii miniştrilor şi rudelor lor sau cei care-şi cumpără postul şi cotizează în continuare;
– începe marea răzbunare – se răzbună pe toţi adversarii politici;
– la nivel de judeţ, preşedinţii populari PD-L-işti ai Consiliilor Judeţene care şi-au subordonat prefecţii care acum sunt simple marionete politice, mai au o variantă pentru autototalitarism absolut: să-şi promoveze soţiile în funcţiile de prefecţi că şi aşa tot ele controlează, dictează şi beneficiază de „avantajele” funcţiei (aşa-i la noi);
– economia se prăbuşeşte;
– inflaţia nu mai poate fi stăpânită nici măcar de reprezentantul „Clubului de la Roma”, Mugur Isărescu – guvernator BNR;
– România intră în colaps.
Urmarea firească – Dictatura prezidenţială sau Adminsitrarea economiei româneşti de către împuterniciţii Comisiei Europene.
Pericolul – întoarcerea României la anul 1989.
VARIANTA 2 – „Învingem împreună”
MIRCEA GEOANĂ – PREŞEDINTE
„Falsitatea în cuvinte nu e mai puţin
rea decât falsitatea în acţiunile vieţii”.
S. Smiles – Fă-ţi datoria
„Unii oameni sunt ca orologiile
care arată o oră şi sună alta”.
Proverb danez
Scenariul fericit:
- revine la statutul de diplomat de mare anvergură, în care poporul are mare încredere;
– se „leapădă” de gruparea din PSD care l-a subjugat, şantajat şi transformat dintr-un „băiat bun” într-un politician cu un discurs plin de falsitate;
– se distanţează de „BARONII LOCALI” de Bucureşti, Constanţa, Vrancea, Olt, Timiş, Teleorman, Dolj şi Bacău şi chiar de aripa conservatoare comunistă din partid;
– devine preşedintele tuturor românilor, conducând ţara cu diplomaţia pe care o stăpâneşte cu profesionalism;
– formează un guvern de uniune naţională format din specialişti în frunte cu un prim-ministru tehnocrat, cum ar fi Mugur Isărescu sau Daniel Dăianu;
– nu acceptă în guvern nici un fost ministru pentru că aceştia au distrus economia ţării;
– dacă nu reuşeşte uniunea naţională, declanşează alegeri anticipate şi aşteaptă votul poporului;
– determină adoptarea urgentă a unui program de măsuri de ieşire din criză urmând modelul celei de-a treia căi: renaşterea social democraţiei în tandem cu neoliberalismul;
– asigură climatul de linişte şi înţelegere în ţară;
– declanşează o adevărată luptă împotriva corupţiei, chiar dacă trebuie să-şi sacrifice şi apropiaţii;
– deschide porţile marilor puteri ale lumii aducând România în rândul ţărilor „normale” de pe această planetă.
Scenariul pesimist – FEUDALIZAREA ROMÂNIEI, BARONIADA ŞI VANGHELISMUL:
– devine preşedintele manipulat de găştile din jurul său, de baronii locali, zişi social democraţi, şi nu numai, care acum îşi cer drepturile pentru sprijin;
– numeşte un prim-ministru din rândul celor care au mai fost miniştri, care-şi aduc lângă ei gaşca (ginerii, fiicele, cumnatele, soţiile, asociaţii, sponsorii), aşa cum vor negocia Hrebenciuc (PSD) cu Fenechiu (PNL), cu Verestoy Attila (UDMR) şi cu Varujan Pambuccian de la minorităţi. E posibilă şi intrarea lui Adrian Năstase în schemă, dacă părintele PSD va reuşi să-şi impună în sfârşit punctul de vedere în partidul pe care l-a pierdut din mână;
– circul politic continuă, dezvăluirile continuă;
– începe răzbunarea cu duşmanii din PD-L, apar informaţiile din dosarele de la DGIPI „culese” de Vanghelie şi DNA trece de partea puterii sau se autosuspendă. Pesediştii cer adversarilor să-şi justifice averile, casele, terenurile, vilele din străinătate, autoturismele, iahturile şi avioanele private;
– cei care şi-au pierdut posturile obţinute în serviciile publice deconcentrate cu greu şi cu mare efort financiar, se reîntorc pe posturi mai hotărâţi ca niciodată să-şi recupereze investiţiile;
– corupţia înfloreşte, florile sale sunt culese de toţi participanţii la marea coaliţie antibăsesciană şi antipedelistă;
– programul de măsuri anticriză se aseamănă cu ceea ce a fost şi în anul 2009, orientat spre cheltuirea banilor publici şi nu pe crearea de venituri;
– economia se prăbuşeşte în continuare, IMM-urile falimentează, ne împrumutăm în continuare pentru a evita mişcările sociale de masă, leul cade, ţara intră în colaps economic
Urmarea firească – o adevărată revoluţie populară şi probabil reîntoarcerea la o economie de stat cu regim autoritar majoritar de stat (posibil temporar).
Pericolul – întoarcerea României la epoca fanariotă.
VARIANTA 3 – „România bunului simţ”
CRIN ANTONESCU – PREŞEDINTE
„De bun simţ toată lumea are nevoie,
puţini îl au şi fiecare crede că îl are”.
Benjamin Franklin – Almanahul
sărmanului Richard
Luaţi bunul simţ drept lege, / Deşi până la el /
Alunecos e drumul / şi-i greu de mers spre ţel”.
Boileau – Arta poetică
Scenariul fericit:
– un preşedinte cu o gândire (declarată) diferită de clasa politică îmbătrânită şi compromisă cu 20 de ani (dar din care a făcut şi el parte);
– guvern în frunte cu primarul Sibiului, Klaus Johannis, alcătuit din specialişti susţinuţi de noua alianţă PSD, PNL, UDMR şi minorităţi;
– guvernul poate fi mai unit, disciplinat, mai coerent dacă primul ministru „independent” va putea să-şi aleagă singur miniştrii;
– un program de măsuri de ieşire din criză mai „german”, mai legat de Europa, poate fi salvator sau cel puţin ameliorator;
– îmbinarea neoliberalismului cu social democraţia modernă – poate constitui baza aplicării şi în România a strategiei prevăzute de a treia cale. Desigur, varianta cu Crin Antonescu impune neoliberalismul ca forţă politică decidentă;
– în ipoteza funcţionării noii alianţe (PNL + PSD + UDMR + minorităţi), guvernul Johannis poate asigura o guvernare mai bună decât cea din perioada 2005-2009 (înfrângerea orgoliilor pesediste, acceptarea cererilor udemeriste şi ale minorităţilor sunt cerinţe ale păcii şi stabilităţii politice şi sociale);
– e greu de crezut că un preşedinte liberal, provenit de la un partid, ce reprezintă 15-16% din parlament, poate să coaguleze în jurul său două aripi ale fostului FSN.
Scenariul pesimist – STATUL PATRICIENILOR (O CLASĂ PRIVILEGIATĂ):
– preşedintele Crin Antonescu consfiinţeşte noua alianţă PNL + PSD + UDMR + minorităţi pe o perioadă de 3-4 ani numindu-l premier pe Mircea Geoană (dacă între timp nu-l vor „devora” hienele din propriul partid), uitându-l pe Johannis la Sibiu, pentru că altfel trebuie să facă pace cu PD-L şi Băsescu;
– guvernul politic fidel, reprezentant al noii alianţe, va fi negociat de Hrebenciuc, Fenechiu şi Verestoy Attila;
– girul pentru miniştrii acceptaţi îl vor da Dinu Patriciu şi Ion Iliescu, secondat de Adrian Năstase;
– va începe „ciolaniada” şi reîmpărţirea tuturor „posturilor” ocupate „în forţă” de protejaţii PD-L;
– vor ieşi la iveală vechii şi mereu aceiaşi demolatori ai sectoarelor importante ale economiei României. Vor începe bătăliile pentru ministere între cei care n-au făcut niciodată ceva bun pentru România. Cu siguranţă că vom avea spectacol în care interpreţi vor fi:
- Nicolăescu şi Bazac – pentru sănătate;
- Cioloş şi I. Sârbu – pentru agricultură;
- David şi Nica – pentru interne;
- Vosganian şi Niţă – pentru finanţe;
- Cioroianu şi Diaconescu – pentru externe;
- Vanghelie şi Ruşanu – pentru DGIPI;
- Mazăre şi Körodi – pentru mediu;
- Chiuariu şi Oprişan – pentru justiţie;
- L. Orban şi M. Mitrea – pentru transporturi;
- Andronescu şi Adomniţei – pentru învăţământ.
Din această luptă pe viaţă şi pe moarte pentru posturi (ciolane) se va crea instabilitate.
– corupţia va atinge cote nebănuite, inflaţia va falimenta orice firmă care are contractate credite în valută, banii publici vor lua drumul grupurilor de interese;
– miliardarii vor deveni şi mai mari „miliardari”, iar sărăcia va deveni o problemă naţională;
– „patricienii” şi „baronii locali” vor „lua” din nou tot ce se mai poate „lua” din această ţară, îşi vor muta averea în alte ţări sau în paradisurile fiscale şi vor părăsi România ajunsă în colaps economic şi financiar;
Urmarea firească – revoluţia, administrarea europeană sau totalitarismul vor fi singurele posibile soluţii de ieşire din această stare.
Pericolul – trimiterea României la epoca castei patricienilor, cunoscută încă din Roma antică.
VARIANTA 4 – „Hai, România!”
SORIN OPRESCU – PREŞEDINTE
„Sunt o mulţime de oameni ale căror suflete timide
şi descurajate nu încearcă deloc să aştepte o
soartă mai bună… Nu trebuie oare să faci tot
ce este cu putinţă ca să le deştepţi curajul pierdut şi
să le arăţi speranţele celor mai dulci gândiri?”
Cicero – Despre prietenie, XVI
„Virtutea rămâne scopul comun al tuturor desăvârşirilor
şi cauza primară a tuturor beatitudinilor. Ea face pe om
raţional, circumspect, înţelept, chibzuit, gânditor, brav,
cugetat, onest, fericit, plăcut, veridic şi erou în toate privinţele”.
Baltasar Gracian – Oracolul manual al înţelepciunii în viaţă
Scenariul fericit:
– partidele nu mai au un preşedinte al lor;
– preşedintele este independent;
– preşedintele numeşte un prim minsitru tehnocrat, specialist în macroeconomie şi finanţe, de tipul lui Mihai Tănăsescu, Florin Georgescu, Mişu Negriţoiu sau chiar Mugur Isărescu (care trebuie să facă şi sacrificii pentru ţară);
– primul ministru desemnat formează un guvern de uniune naţională – din specialişi cu expertiză pe domenii, nominalizaţi de partidele parlamentare, şi chiar de cele neparlamentare, pe baza unor coeficienţi raţionali, stabiliţi în consens pentru pacea socială şi ieşirea din criză;
– program naţional de redresare şi ieşire din criză bazat pe sprijinirea întregului mediu de afaceri, a celor care realizează venituri, care contribuie la relansarea şi creşterea economică, bazat pe măsuri de diminuare a sărăciei, de stopare a corupţiei, de diminuare a cheltuielilor bugetare, sprijinirea producţiei interne industriale şi agricole, stoparea importurilor nejustificate, relansarea exporturilor;
– neamestecul în activitatea guvernului, a justiţiei, a parlamentului va constitui fundamentul manifestării separării puterilor în stat şi a respectării constituţiei;
– depolitizarea serviciilor publice deconcentrate şi a instituţiilor statului – va asigura instaurarea profesionalismului şi a normalităţii;
– România bolnavă economic, financiar, politic şi social va fi vindecată de un preşedinte independent, care nu depinde de nici un partid, de nici un grup de interese, ci doar de nevoile, dorinţele şi speranţele cetăţenilor.
Scenariul mai puţin fericit – DECLANŞAREA UNUI „RĂZBOI” ÎNTRE POPOR, reprezentat de preşedintele independent Sorin Oprescu şi POLITICIENII care conduc partidele în folosul şi pentru inetresele lor şi ale familiilor lor:
– preşedintele numeşte primul ministru independent, tehnocrat, care nu poate forma un guvern de uniune naţională pentru că grupurile de interese din interiorul şi din afara partidelor refuză să-şi piardă puterea şi avantajele;
– preşedintele dizolvă parlamentul, iar membrii acestuia sunt obligaţi să dea ochii cu electoratul povestindu-i ce au făcut pentru şi în interesul alegătorilor din colegiile respective;
– între timp, preşedintele însărcinează un prim-ministru independent, tehnocrat, să formeze un guvern de tehnicieni care să conducă treburile urgente ale ţării şi să pregătească alegerile anticipate;
– după alegeri (după 6 luni), alegeri care ar putea schimba componenţa clasei politice eliminând ceea ce e de eliminat, preşedintele încearcă din nou formarea unui guvern de uniune naţională pentru ieşirea din criză şi dacă nu obţine sprijinul din partea parlamentului, procedează constituţional trimiţându-i din nou în faţa poporului în anul următor, guvernând tot cu tehnocraţi;
– în paralel, preşedintele solicită instituţiilor statului să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi să declanşeze o adevărată luptă împotriva corupţiei, a jafului naţional, a crimei organizate, a deturnării, delapidării şi cheltuielilor ilegale a banilor publici, solicitând modificarea legislaţiei în consens cu legile internaţionale (europene şi nu numai) referitoare la aceste probleme;
– independenţa preşedintelui şi puterea dată de popor prin alegeri vor determina revigorarea instituţiilor statului, schimbarea clasei politice, intrarea României în normalitate;
– scenariul este mai puţin fericit pentru că din această luptă vor ieşi „răniţi”, arestaţi, judecaţi, condamnaţi toţi cei care au furat, jefuit şi însuşit ilegal părţi din patrimoniuil naţional, toţi cei care nu pot să-şi justifice averile dobândite prin fraudă, mită, înşelăciune, toţi cei care au devenit vătafii serviciilor publice deconcentrate care toacă banii publici după bunul plac, care au feudalizat România;
– la Bucureşti se fac alegeri pentru un nou primar general.
Pericolul – acest scenariu exclude pacea politică cel puţin pentru primii doi ani de mandat (două alegeri parlamentare prelimiare posibile), dar poate avea o mai mare susţinere populară având în vedere caracterul justiţiar şi trezirea clasei politice la realitatea românească a anului 2010. Inconştienţa politicienilor poate genera costuri suplimentare pentru alegeri anticipate.
OPINIA MEA
Fără a avea pretenţia unei viziuni analitice cu un înalt grad de predictibilitate, scenariile prezentate mai sus emană din analiza logicii comportamentului actual al clasei politice, a conducătorilor săi, a candidaţilor la preşedinţia României, a stării de fapt a vieţii politice, economice, sociale şi culturale din ţara în care trăim din ce în ce mai rău şi mai nesigur.
Dacă acum, la începutul campaniei, sunt sau nu sunt subiectiv în susţinerea unui candidat independent la preşedinţia României, rămâne de văzut, viaţa va dovedi dacă în scenariile mele s-au înscris adevăruri sau ficţiuni, dacă România s-a salvat sau a capitulat în faţa RĂULUI.
P.S. Fiind un independent, susţin un independent; fiind un justiţiar, suţin un justiţiar; fiind un român cinstit, onest şi de bun simţ, susţin un candidat român cinstit, onest şi de mare bun simţ. Parafrazând cuvintele testamentare ale lui Ştefan cel Mare din drama „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea: „România n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, nu este a lui Oprescu, nu este a noastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”. De aceea nu ne putem bate joc de ea.
A sosit momentul schimbării adevărate în societatea românească!
Hai, România!