PERICOL DE SCINDARE

„A te încrede într-un perfid,

însemana a-i da putinţa de a face rău”.

Seneca – Edip, act.III

 

 

 

– PAMFLET –

 

            Visul preşedintelui Traian Băsescu prinde viaţă.

            PSD mai are două zile până la data la care s-ar putea transforma, prin vanghelism, în piticul Barbă Cot – fiul vitreg al „baronilor locali”, al securiştilor acoperiţi, al trădătorilor angajaţi pentru a destructura partidul.

            „Sfătuitorii şi binefăcătorii” lui Mircea Geoană au reuşit să dea „o lovitură de palat” în ultima şedinţă a Comitetului Executiv Naţional impunând votul pe echipe (pe găşti), sala Congresului şi norma de reprezentare, spre dezamăgirea lui Adrian Năstase şi spre amărăciunea incomensurabilă a d-lui Preşedinte Ion Iliescu.

            De ce au făctut asta?

            – Pentru funcţii sigure pe lista lui Mircea Geoană;

            – De teamă că nu vor putea câştiga individual aceste funcţii pentru că rezultatele obţinute de ei la organizaţiile pe care le conduc nu le dau nici un drept de a cere ceva;

            –  De teama de a schimba liderul care le-a dat puteri nelimitate la judeţe „feudalizate” în ultimii 5 ani;

            –  De teama de a nu-şi pierde privilegiile şi zonele de influenţă, precum şi viitoarele locuri în parlament.

            Calculele lor bine făcute prin birturi şi cabane au condus la câştigarea primei bătălii dintr-un război al cărui deznodământ nu poate fi uşor prezis.

            Retragerea lui Adrian Năstase din cursă, renunţarea d-lui Ion Iliescu la toate funcţiile din partid, înscrierea lui Ponta în cursă şi părăsirea lui Mircea Geoană de către Ilie Sârbu, poziţiile încă neclare ale lui Cristian Diaconescu, Miron Mitrea şi Liviu Dragnea au modificat substanţial poziţiile pe tabla de război.

            Aşa cum i-am prezis lui Mircea Geoană că atunci când îi va fi lumea mai dragă (a se înţelege când va avea mai multă nevoie), Ilie Sârbu, legitimat ca „trădător politic de profesie”, va îmbrăca haina lui Brutus şi va aplica lovitura demult gândită.

            Pentru Mircea Geoană a fost, probabil, o lovitură care l-a uluit şi împiterit mult timp.

            Pentru mine, nu. Eu am prezis de mult timp (a se vedea postările anterioare pe blogul meu) că se va întâmpla acest lucru.

            Eu nu cred că retragerea lui Ilie Sârbu din echipa lui Mircea Geoană are la bază sentimentul de dragoste pentru familie sau cel de sacrificiu pentru binele ginerelui şi al fiicei sale, ambele încărcate de adâncă credinţă în Dumnezeu care, astfel, îi va ierta păcatele. Este o diversiune. Este epilogul unei scenete scrise de Ilie Sârbu care a fost jucată în premieră de nişte „actoraşi de cartier” cu voce tremurândă, care au convocat „o mare conferinţă de presă” solicitându-i lui Mircea Geoană să-şi dea demisia pentru că acum este timpul lor, sub comanda lui Victor Ponta – salvatorul partidului.

            Să fim serioşi! O şleahtă de neaveniţi, de nonvalori, de obişnuiţi ai barurilor şi cluburilor timişene, de marionete şi visători de funcţii şi privilegii, animaţi de speranţa de a ajunge să manipuleze bani publici şi să facă exces de influenţă politică în favoarea lor, au găsit de cuviinţă să sară la gâtul lui Mircea Geoană pe care până alaltăieri îl adulau. Aşa că, iar au căzut în penibil, iar şi-au dat palme singuri, iar s-au autocompromis.

            În timp ce tinerii îşi etalau talentele de îngâmfare şi diletantism în faţa camerelor de luat vederi, „şacalii” stăteau deoparte, mustăceau şi-şi făceau planuri pentru a ataca funcţia de preşedinte al filialei.

            Nu vă grăbiţi, „băieţi”; nu este liberă funcţia, mai aşteptaţi… N-aţi reuşit încă să înţelegeţi cum este cu „gândirea, răzgândirea, cum este cu diversiunea şi dezbinarea, cum este cu plânsetele poporului pe umărul domnitorului care vrea să-i părăsească”?!

            Astăzi, conducerea centrală a partidului stă pe un butoi cu pulbere care, după părerea mea, poate să explodeze în ziua Congresului, după cuvântarea d-lui Preşedinte Ion Iliescu care va fi, probabil, necruţătoare şi demolatoare pentru „gaşca” care a dus partidul în această penibilă situaţie.

            Nu cred că se va candida pe echipe. Eu cred în luciditatea delegaţilor votanţi – aceasta va domina ordinele de vot ale netrebnicilor care sfidează statutul şi democraţia de partid.

            Nu cred că Victor Ponta este suficient de pregătit să preia acest partid. Poate că peste 4 ani un tânăr nepătat şi cu adevărat de stânga va fi binevenit în fruntea partidului. Dar acum, un idealist – indiferent cum îl cheamă – nu poate prelua scaunul de preşedinte păzit de „şacali”.

            Nu pot să închei fără a aminti tuturor celor care au uitat că Ilie Sârbu a declarat public, în diverse ocazii, că a negociat cu PD-L-ul şi sigur şi cu Cotroceniul intrarea la guvernare, iar această apropiere de aşa-zisul „partid popular” nu a dispărut peste noapte.

            Salvarea de la scindare a PSD este condiţionată de:

             – renunţarea la votul pentru echipe;

            – revenirea d-lui Ion Iliescu la decizia de a renunţa la funcţia de preşedinte de onoare;

            – alegerea în congres numai a preşedintelui şi secretarului general ai partidului;

            – alegerea preşedintelui Consiliului Naţional, a vicepreşedinţilor şi secretarilor în Consiliul Naţional prin vot pentru candidaturi individuale;

            – limitarea atribuţiunilor Comitetului Executiv Naţional şi sporirea atribuţiunilor Consiliului Naţional, astfel limitându-se puterile baronilor locali;

            – retragerea din prima linie a lui Marean Vanghelie.

            Oricum, ANSD-ul (Alianţa Naţională a Stângii Democrate), noul partid de stânga, are deja structura constituită şi poate fi „lansat la apă” chiar în zilele Congresului PSD – putând să fie nava salvatoare a celor naufragiaţi fie că au căzut singuri peste bord, fie că au fost aruncaţi în apă de pe Titanicul PSD unde „căpitanul” este hotărât să-şi părăsească postul cu durere în suflet pentru că echipajul nu-l mai ascultă.

            Pe curând!