CONGRESUL BARONILOR LOCALI

„Cu cine ai adunare /

Ca el vei fi, prin urmare”.

 Anton Pann – Hristoitie, IX

 

 

 

– PAMFLET –

 

            Acelaşi partid, aceiaşi lideri, aceiaşi înţelepţi, aceiaşi baroni locali, aceeaşi atmosferă, dar un alt PREŞEDINTE – tânărul VICTOR PONTA, micul TITULESCU, noul BRAND, noua speranţă, posibila nouă problemă a preşedintelui Traian Băsescu.

            Câştigătorii Congresului extraordinar al PSD sunt, însă, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Marean Vanghelie şi baronii locali.

            „Domnia lui Mircea” asupra poporului social democrat a avut un sfârşit asemănător cu domnia lui Alexandru Lăpuşneanu.

            „Trădarea boierilor” (a se citi „baronii locali, traficanţii de influenţă, bani şi funcţii”) a fost însoţită de spectacol de circ cu clovnii Che Guevara de Constanţa, Marean de Ferentari, Pandele de Voluntari, cu răzgândacii Miron, Cristian, Radu, cu vrăjitoarele din Colentina, cu pupincurişti navetând de la o tabără la alta şi căutând să intre în câmpul vizual al camerelor de luat vederi, cu organizatori depăşiţi, nepricepuţi, bezmetici.

            Debandada din timpul congresului este imaginea exactă a unui partid în derivă, a unei conduceri incompetente în probleme de organizare şi coordonare.

            Democratizarea impusă de Mircea Geoană a condus la federalizarea partidului, la instaurarea indisciplinei, la sfidarea statutului, la împroprietărirea baronilor locali cu organizaţiile judeţene.

            Îmi pare extrem de rău că Partidul Social Democrat a ajuns de „râsul lumii”, îmi pare extrem de rău că Mircea Geoană nu a ascultat de sfaturile celor care i-au vrut binele lui şi partidului şi l-au rugat să se delimiteze la timp de „nemernicii” din jurul său care l-au „cumpărat”, apoi l-au şantajat şi în final l-au trădat.

            Trădătorii sunt aproximativ aceiaşi care l-au trădat pe Adrian Năstase şi l-au umilit pe Ion Iliescu acum 5 ani.

            Azi dimineaţă cineva îmi spunea: „Ştii ale cui iniţiale sunt literele PSD? Nu. Îţi spun eu: Ponta, Sârbu, Daciana”. Eu nu pot să cred că PSD-ul viitorului apropiat poate să se bazeze numai pe aceste trei nume. Categoric nu.

            Victor Ponta nu va putea să conducă acest partid fără a ţine cont de „sfaturile” lui Adrian Năstase şi „învăţămintele” lui Ion Iliescu, de „experienţa combinatorie” a lui Vanghelie şi Hrebenciuc, de „alifiile” lui Mitrea şi Oprişan, de „machiavelismul” lui Ilie Sârbu, de „dorinţele” baronilor locali rămaşi în schemă, de „războiul mut” dintre generaţii.

            Victor Ponta este perceput ca o iluzie, o speranţă, o rază de lumină, un salvator de circumstanţă. El va avea cu siguranţă, în mod natural şi foarte curând, probleme de credibilitate pe care cu multă dificultate le va putea contracara.

            Până ieri nu reprezentau probleme de credibilitate politică numele şi funcţiile politice ale socrului, soţiei, naşilor, prietenilor de familie, oamenilor de afaceri apropiaţi familiei, „prietenilor” din judeţele patriei.

            Astăzi, situaţia s-a schimbat. Victor Ponta trebuie să fie integru, imparţial, cinstit, sincer şi corect, detaşat şi independent (mai ales faţă de cei care au visat ieri noapte că ei vor conduce partidul).

            Mulţi afirmă cu tărie că varianta Ponta nu convine Cotroceniului. Eu nu cred. Au fost nenumărate evenimente, situaţii, întâlniri văzute, dar mai ales nevăzute, care conduc la ideea că relaţia celor apropiaţi lui Victor Ponta cu Cotroceniul nu este extrem de rece, ci mai mult cordială (justificată, bineînţeles, prin nelipsitul compromis din politică).

            Revenind la PSD Timiş, la retragerea sau răzgândirea lui Ilie Sârbu, la ataşamentul faţă de Victor Ponta (declarat şi manifestat pe micile ecrane), la spijinul promis de actualul preşedinte pentru Sorin Grindeanu de a-l face primar, la declanşarea luptei pentru scaunul lui Ilie, nu pot să nu-mi exprim stupefacţia faţă de infantilismul celor care cred că acestea sunt reale şi posibile.

            Cu părere de rău faţă de dezamăgirea şi supărarea majorităţii membrilor şi simpatizanţilor PSD (pe care-i asigur din nou că nu am nimic cu partidul în întregul său, cu oamenii de la baza partidului, ci cu oportuniştii, mincinoşii, trădătorii, penibilii, şpăgarii) nu pot să nu remarc faptul că aprecierile făcute de dl. Ion Iliescu la congres privind maladiile de care trebuie să se vindece partidul şi conducătorii săi de la toate nivelele se potrivesc şi PSD-ului Timiş, dar mai ales PSD-ului Timişoara.

            Iată ce spunea dl. Ion Iliescu despre PSD:

 –        face concesii păguboase;

–        nu apără democraţia;

–        nu este o forţă combativă;

–        nu este apărătorul condiţiilor de viaţă;

–        promovarea în partid a celor cu bani sau a protejaţilor lor, cu prediliecţie în poziţiile cheie ale partidului, a devenit o obişnuinţă;

–        obsesia de parvenire cu orice chip a unor arivişti pentru funcţii şi poziţii de comandă a devenit un pericol;

–        nerespectarea principiilor democraţiei interne de partid;

–        lipsa unei comunicări active cu membrii de partid;

–        adoptarea deciziilor în afara structurilor statutare;

–        unor lideri le lipseşte simţul măsurii – când ajung şefi iau distanţă faţă de subalterni, încearcă să se impună prin morgă şi atitudini de autoritate;

–        lipsa modestiei – modestia este pasăre rară;

–        grobianismul şi manelizarea partidului la loc de frunte;

–        spiritul clientelar, favorizarea protejaţilor, a rudelor duc la creşterea de clanuri şi grupuri de interese.

            Atenţie, D-LE PREŞEDINTE VICTOR PONTA – PSD Timiş nu este ceea ce vă spun unii apropiaţi ai dumneavoastră! Aceştia sunt primii care trebuie trataţi de maladiile enumerate de dl. Iliescu şi poate că după vindecare sprijinul promis de dumnevoastră va fi benefic social democraţiei din BANAT.

            În ceea ce mă priveşte, aşa cum i-am vrut binele şi numai binele lui Mircea Geoană, aşa-i vreau binele şi lui Victor Ponta.

            Succes, D-LE PREŞEDINTE, şi feriţi-vă de greşelile pe care le-a făcut Mircea Geoană, de trădătorii de profesie şi de veşnicii oportunişti.

            Pe curând!