INVAZIE DE „PAPAGALI VORBITORI” ÎNTR-O JUNGLĂ POLITICĂ ÎN FLĂCĂRI

„Nedrept pare a fi: odată cel ce calcă legea;

apoi, al doilea, hapsânul, care înşeală pe alţii,

în sfârşit, al treilea, duşmanul egalităţii”.

(Aristotel – Etica nicomahică)

„E bine şi frumos să împiedicăm pe cel ce face nedreptate;

când nu putem face acest lucru să căutăm cel puţin

să nu ne facem părtaşi la nedreptăţile lui”.

(Democrit – Fragmente)

– PAMFLET –

Indignat de ceea ce se întâmplă în România, în general şi în Timişoara, în special, după 20 de ani de aşa-zis capitalism care se vrea caracterizat prin libertate, democraţie şi economie de piaţă, simt nevoia să exprim câteva puncte de vedere vis-à-vis de realităţile societăţii româneşti şi de ceea ce se „papagaliceşte” zilnic pe ecranele TV, la posturile de radio şi în presă.

În decembrie 2009, inseram pe acest blog un mic pamflet intitulat „PAPAGALISMUL – NOUA BOALĂ A POLITICII ROMÂNEŞTI”. Această boală, care bântuie prin întreg mediul politic românesc, a atins acum paroxismul.

Toate cele trei mari partide politice, precum şi sateliţii lor mai mici, obţin zilnic, ceas de ceas, „succesuri” nebănuite prin prestaţia păguboasă a unor mari şi mici „papagali” care şi-au însuşit „repertoriile şi partiturile” scrise de zeii sau binefăcătorii lor şi acum le „papagalicesc” peste tot pe unde apucă să-şi expună „penele” colorate fie în roşu, fie în portocaliu, fie în galben.

„PAPAGALII PORTOCALII”, deşi fac parte din partidul la putere, acum fug de răspundere şi aruncă vina pe alţii, inventează şi susţin măsuri năucitoare pentru populaţia săracă, în timp ce camarila politică şi clientela partidului-stat nu pridideşte să prăduiască banul public fără nici o jenă, fără nici o ruşine, fără nici o teamă. Incompetenţa şi nesimţirea au atins cote maxime în comportamentul unora dintre membrii actualului guvern. Să apari zi de zi pe micul ecran şi să debitezi enormitatea că „reducerea pensiilor şi salariilor bugetarilor va salva de la faliment economia României” este o inepţie absolută.

Blocajul mental în care se află cea mai mare parte dintre miniştrii guvernului României este demonstrat de incapacitatea acestora de a propune o măsură, măcar una, de redresare economică sănătoasă, de stimulare a creşterii producţiei, prestărilor de servicii şi comerţului, de creştere a puterii de cumpărare a populaţiei care determină creşterea consumului, elementul principal şi esenţial pentru închiderea oricărui circuit economic.

Cu inconştienţă şi cu nesimţire, aceşti politruci, asemeni papagalilor vorbitori, „papagalicesc”, repetând la infinit, că după măsurile inacceptabile, de-a dreptul „sinucigaşe”, se va trăi mai bine, gândindu-se, desigur, la ei şi la camarila lor, minţind însă cu neruşinare oamenii amărâţi, sfidând în primul rând cea mai chinuită pătură socială – pensionarii, cărora fără nici o jenă le mai cer şi solidaritate.

Eu întreb: se sinucid din proprie iniţiativă sau au ordin să se sinucidă?

„PAPAGALII GALBENI”, deşi fac parte din partidul care a condus ţara timp de 4 ani, în care au deţinut toate pârghiile economice, în care „economia duduia”, înregistrând venituri de 31% din PIB şi cheltuieli de 37% din PIB, dar paradoxal înregistrau o creştere (falsă, fără acoperire), „papagalicesc” astăzi verzi şi uscate privind groparii portocalii ai economiei, singurii vinovaţi de „cataclism”, dând dovadă de amnezie atunci când este vorba de angajarea a sute de mii de bugetari, de majorare nejustificată a salariilor acestora, de cheltuirea banului public fără raţiune economică în perioada 2004-2008.

Repetarea papagalicească a delirului liberal de minimalizare a intervenţiei statului, de micşorare a taxelor şi impozitelor, de împărţire a ţării între bogaţi şi săraci, de blocare a creşterii pensiilor şi salariilor uitând de moştenirea lăsată de guvernarea liberală, moştenire de tipul „după noi potopul”, aşa cum spunea analistul economic Ilie Şerbănescu.

Mai mult, unii „papagali galbeni” au coborât dialogul la nivel de mahala. Deunăzi, unul dintre aceştia care a debitat tot felul de „inepţii” politice, dar mai ales economice, şi-a făcut unul dintre colegii senatori „lichea” (bineînţeles, în lipsa acestuia din emisiunea TV) numai pentru că nu e din partidul lui şi, probabil, fără a cunoaşte semnificaţia expresiei şi fără a-şi aminti zicala „cine zice, acela e”.

„PAPAGALII ROŞII” provin din partidul ai cărui conducători declară cu nonşalanţă că nu-şi amintesc să fi susţinut din umbră guvernul liberal între 2005-2008 sau să fi participat la guvernare în 2009 alături de popularii portocalii, dar au un fix – „să ia de la bogaţi şi să dea la săraci” pentru că oamenii de afaceri, întreprinzătorii privaţi, reprezentanţii clasei mijlocii din ţara asta – singura speranţă a creşterii veniturilor la buget – nu „au împărţit cu ei profiturile”, aşa cum „delira” noul şef suprem (încă nerecunoscut şi fără credibilitate) al partidului care a început să se confunde cu partidul comunist.

În jungla plină de politruci consacraţi, supranumiţi şi „baroni locali” ai meleagurilor patriei, papagalii roşii „papagalicesc” despre statul social absolut care împarte la săraci luând de la bogaţi, cu condiţia să rămână ceva (cât mai mult) celor care împart şi dacă nu vor fi bani, vor soluţiona dând drumul la tiparniţa de bani.

În timp ce Preşedintele-Prim ministru Traian Băsescu le arată „calea cea dreaptă”, le descifrează greşelile care i-au adus în derizoriu, le atrage atenţia că va veni timpul să deconteze abuzurile şi participările la acte de corupţie, îi muştruluieşte că au afaceri cu statul şi că şi-au angajat clientela politică pe criterii de incompetenţă şi nivel de cotizare, papagalii de toate culorile şi nuanţele îşi văd liniştiţi de treburile lor, de banii lor, de afacerile lor, de excursiile lor, de şmecheriile lor.

Dar să vedem care este situaţia la Timiş vis-à-vis de ceea ce spunea Preşedintele României.

În jungla politică timişeană sunt din nou la mare căutare:

–        contrabanda cu ţigări, băuturi alcoolice, legume, fructe şi multe altele în punctele de frontieră, în special Moraviţa – în principal prin internediul duty-free-urilor existente de 20 de ani (mereu aceleaşi).

Aplicarea dispoziţiilor miniştrilor de interne şi de finanţe – de stopare a contrabandei (care produce numai la Moraviţa şpăgi de sute de mii de euro pe săptămână, sume împărţite prin reţele deja statuate) – a durat fix 10 zile, după care s-a reluat. Vameşii de la Arad s-au întors la lucru fericiţi că pot apăra din nou hotarele patriei de contrabandiştii puşi pe evaziune fiscală.

–        serviciile publice deconcentrate aflate (sau nu) sub conducerea reprezentantului guvernului în teritoriu gem de personal angajat pe pile, cunoştinţe, relaţii şi cotizaţii.

Sunt oare pensionarii din Timiş de acord ca în timp ce ei trebuie să fie sacrificaţi pe altarul salvării economiei de la faliment, instituţiile bugetare, autorităţile administraţiei publice locale şi serviciile publice deconcentrate şi-au încărcat inimaginabil organigramele, au dat şi dau salarii nesimţite pentru prestarea unor activităţi care nu produc decât birocraţie?

Este raţional sau nu să ne întrebăm dacă noi, contribuabili la bugetul statului, suntem mulţumiţi de serviciile miilor de bugetari angajaţi la nesfârşit, aşa cum sunt:

• peste 1.000 de angajaţi la Primăria Timişoara şi unităţile anexe?
• peste 500 de angajaţi la Consiliul Judeţean Timiş şi serviciile subordonate?
• peste 300 de angajaţi şi 7 directori la DRDP cu salarii de zeci şi sute de milioane pe lună când nu produc sau prestează ceva? La aceştia se adaugă alţi circa 400 de la secţiile judeţene ale DRDP.
• peste 40 de angajaţi şi 5 directori la Direcţia Agricolă a Judeţului Timiş?
• 68 de vameşi la Vama Moraviţa (în 2008 erau 28)?
• 10 consilieri la Aeroportul Timişoara?
• directori interimari peste directori interimari, numiţi unul peste altul, de-a valma, prin HG-uri, sentinţe judecătoreşti, decizii de neconstituţionalitate ale ordonanţelor făcute de neprofesioniştii guvernmului?

Exemplele pot continua şi ele pot fi incredibile.

Oare, cetăţenii acestui judeţ cărora li se reduc pensiile, sunt de acord ca cei care conduc administraţia publică judeţeană să cheltuiască milioane de euro din banii publici după bunul plac şi după propriul interes al unora din preajma lor?

1. Cine trebuie să răspundă şi să plătească pentru construirea unui nou sediu administrativ care dublează spaţiul existent şi aşa prea mare pentru câţi angajaţi ar trebui să aibă Consiliul Judeţean şi Prefectura Timiş? Oare câţi angajaţi trebuie să ocupe acest nou sediu care a costat peste 3 milioane €?

2. Cine răspunde pentru cheltuirea unor sume imense de bani publici pentru modernizarea DN Timişoara – Lugoj în 15 ani? Dar a porţiunii de centură a Timişoarei în 8 ani?

3. Cine-şi asumă răspunderea şi trebuie să plătească pentru decontări de lucrări de investiţii (realizarea înainte de licitaţii) supraevaluate şi executate de firme ale clientelei politice?

4. Cine răspunde pentru neîncasarea taxelor şi impozitelor datorate de către firmele clientelei politice şi chiar de către Clubul Poli? Există oare inconştienţi care blochează executarea silită a debitorilor la bugetul statului, a firmelor protejaţilor de partid sau inconştienţi care fac uz de putere încercând să blocheze dosarele penale pentru evaziune ale aceloraşi protejaţi?

5. Cine răspunde şi cine trebuie să plătească pentru lipsa de profesionalism şi servilismul care caraterizează mulţi indivizi din conducerile serviciilor publice deconcentrate şi ale reprezentanţelor în teritoriu ale companiilor, regiilor şi societăţilor naţionale sau ale unor instituţii publice centrale.

Este morală, raţională şi chiar legală promovarea în fruntea conducerii serviciilor publice deconcentrate şi a reprezentanţelor în teritoriu ale companiilor, regiilor şi societăţilor naţionale sau ale unor instituţii publice centrale a unor clienţi politici de tipul:

–        proprietari de firme private, super bogaţi, care probabil au cotizat în campanie şi acum vor să-şi recupereze pierderile?

–        proprietari de firme ahtiaţi după câştiguri mai puţin legale, care vor să conducă servicii ce ar trebui să le controleaze de regulă afacerile derulate?

–        asociaţi cu aceia pe care-i promovează sau cu membrii familiilor acestora sau cu prietenii de familie ai decidenţilor politici?

–        indivizi fără profesie adecvată postului primit, fără experienţă, dar loviţi de fericirea „nepotismului” sau a „protecţiei” oamenilor puternici din partid pentru că sunt executanţi fideli sau marionete perfecte?

6. Cine-şi asumă responsabilitatea că judeţul Timiş a ajuns să ia decizii importante sau să angajeze conducători în diverse funcţii dacă sunt „de acord” şi „vecinii”, respectiv şefii partidelor din judeţele limitrofe care probabil sunt mult mai „tari” la Bucureşti? Cum este posibil ca la Moraviţa din 68 de vameşi, 40 să fie de la Arad? Au fost aduşi să încaseze cotizaţii din contrabandă şi să-şi mulţumească protectorii? Unde este prefectul de Timiş? Ce face prefectul de Timiş?

Este oare adevărat zvonul că în prefectură iniţiativa în controlul legalităţii se loveşte permanent de acuzaţia de „depăşire de atribuţiuni”, politice bineînţeles, precizate probabil înainte de instalare? Dacă este aşa, atunci ouăle şi tărâţele oferite de pensionari zilele trecute, în faţa palatului administrativ, ar trebui împărţite în mod egal între cei care deţin puterea şi sunt de aceeaşi culoare politică.

Sunt ferm convins că nu mai este mult până când plimbările pe străzile Timişoarei şi pe drumurile judeţene vor deveni un calvar pentru aleşii Banatului care, asemeni şefilor lor de la Bucureşti, „papagalicesc” pe limba lor de lemn despre măsurile de austeritate ca fiind salvatoare pentru poporul amărât al acestei ţări.

Cei care „papagalicesc” azi – fie că sunt la putere, fie că sunt în opoziţie – ar trebui să se pregătească să spună poporului (nu peste mult timp):

a) de unde au vilele, casele şi apartamentele, terenurile, pădurile, autoturismele lor şi ale membrilor lor de familie, cu ce bani şi-au construit sau au dobândit aceste bunuri?

b) de ce sunt acţionari în societăţi care fac afaceri cu statul sau chiar cu autorităţile publice locale din care fac parte?

c) de ce admit să plătească din fonduri publice sume suplimentare de bani până la 50% pentru contracte de lucrări publice câştigate la licitaţie la un anumit preţ (preţ care a fost determinat de altfel pentru câştigarea licitaţiei);

d) ce au făcut pentru judeţ şi pentru cetăţenii săi de când stau în funcţii plătite din bani publici?

Dacă justificările şi minciunile lor nu vor mai fi accepatte de cetăţenii tot mai necăjiţi şi intoleranţi la hoţie şi prăduire a banului public, probabil că papagalii multicolori se vor transforma în „păsări migratoare” şi-şi vor căuta altă locaţie pe planeta Pământ.

„Prefăcătoria este ştiinţa regilor”. (Cardinalul Richelieu – Mirame)

„Cui îşi vinde ţara daţi-i ştreangul”. (G. Coşbuc – Antologie sanscrită)