LA UN PAS DE BALAMUC

„Balamuc – clinică pentru alienaţi mintali,

ospiciu, casă de nebuni; gălăgie mare,

tărăboi, scandal, dezordine”.

(DEX, Academia Română,

Institutul de lingvistică Iorgu Iordan)

 

 

– PAMFLET –

Parlamentul nu mai funcţionează normal, PSD şi PNL „fac opoziţie” lipsind din parlament de 3 saptămâni pe motive de incompatibilitate morală cu Roberta Anastase (de când au solicitat guvernului sprijin financiar pentru primarii lor în schimbul votului la legea pensiilor şi nu l-au primit), PNL-ul vrea micşorarea cotei unice şi a T.V.A.-ului, PSD vrea impozitarea progresivă, PDL-ul vrea menţinerea cotei unice şi impozitări suplimentare, toate cele trei mari partide vor să guverneze oricum şi oricând, nimeni nu vrea consens, papagalii politici umplu ecranele televizoarelor seară de seară speriind poporul şi Europa (unii sperie mediul de afaceri, unii sperie vrăjitoarele şi maneliştii, alţii sperie nuntaşii şi proprietarii de restaurante), firmele de casă ale guvernanţilor primesc în continuare bani publici în cadrul contractelor atribuite prin licitaţii cu cântec sau încredinţate direct, Curtea Constituţională gândeşte 3 săptămâni şi declară constituţională Legea pensiilor, preşedintele Traian Băsescu o restituie parlamentului, independenţii îşi trag grup parlamentar fără voia opoziţiei, baronii locali au pierdut ocazia să declanşeze suspendarea preşedintelui care nu a încălcat constituţia şi în consecinţă şi-au stabilit alte obiective (suspendarea Robertei Anastase şi atacarea grupului lui Gabriel Oprea), televiziunile de ştiri ale mogulilor înnebunesc poporul cu emisiuni care demobilizează, deprimă şi sperie cetăţenii care nu mai ştiu ce se întâmplă, ce-i adevărat sau nu, cine are dreptate şi cine minte, cine fură şi cine nu fură sau dacă mai sunt în viaţă ori au murit. Aceasta este conjunctura politică pe fondul căreia se agravează criza, scad veniturile, creşte şomajul. Comportamentul clasei politice seamănă a alienaţie.

Suntem la un pas de balamuc – de balamucul politic.

Liderii sindicatelor din domeniul bugetar interferează în procesul elaborării legilor vitale pentru echilibrarea cheltuielilor bugetare, instigând la întreruperea lucrului în toate domeniile ceea ce va duce la grevă generală şi, implicit, la faliment, prin blocaj general.

 

Vinovaţi de balamucul instalat în societatea noastră sunt liderii celor trei partide importante din România şi ai UDMR-ului:

–        PDL şi guvernul său incapabil să gestioneze ţara din cauza lipsei de profesionalism, a inconsecvenţei în decizii şi hotărâri, a luptei interne dintre grupurile de interese gestionate de liderii portocalii din Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj care se bat pe portofolii, pe zone de influenţă, pe posturi în deconcentrate pentru a-şi asigura finanţarea viitoarei campanii electorale;

–        PSD-ul şi baronii săi locali care nu sunt capabili să facă opoziţie constructivă, democratică, nu vor decât să profite de efectele preelectorale produse de măsurile de austeritate luate de guvern într-o perioadă de criză profundă şi de aceea strigă, urlă, ameninţă, boicotează şi sabotează bunul mers al instituţiilor democratice ale statului, uitând cum procedau ei când aveau majoritate confortabilă sau când au privatizat domenii profitabile ale economiei naţionale;

–        PNL-ul şi conducătorii săi inconştienţi care au uitat „delirul liberal” din perioada guvernului Tăriceanu când au angajat suplimentar 600.000 de bugetari şi au dezechilibrat puternic bugetul naţional prin cheltuirea iraţională a miliarde de euro în ultimele 6 luni de guvernare galbenă;

–        UDMR-ul şi veşnicii săi lideri (unii îmbogăţiţi peste măsură) care sunt mereu la guvernare de orice culoare cu scopul de a legifera dezideratele minorităţii maghiare (de multe ori diferite de prevederile Cosntituţiei, nevotate de ei) în schimbul asigurării stabilităţii guvernamentale.

 

În tot acest vacarm, asemănător unui balamuc adevărat, parlamentari, miniştri, analişti, jurnalişti, moguli, baroni locali, ONG-işti şi securişti sunt zi de zi şi seară de seară „actorii unor piese de teatru ieftin” care evidenţiază ipocrizia, prefăcătoria, făţărnicia, perfidia şi flecăreala, comportamentul iresponsabil al unora care se cred salvatorii României.

Pentru că sâmbătă are loc Congresul al II-lea al PSD-ului condus de Victor Ponta, încerc să exprim doar câteva păreri şi aprecieri privind comportamentul actual al celui mai mare partid din opoziţie.

În 27 ianuarie 2010, pe blogul meu apărea pamfletul prin care atrăgeam atenţia procesului de metamorfoză prin care trecuse Mircea Geoană în cei 5 ani de „domnie social democrată” şi-l avertizam că „garda pretoriană” din jurul său este formată din cameleoni trădători care-l vor decapita cu prima ocazie. Aşa s-a întâmplat. Cei care l-au ridicat, l-au adulat, l-au manipulat, l-au compromis, i-au retezat şi scara ce ducea spre piscurile puterii politice româneşti.

Pe zi ce trece sunt tot mai uimit de faptul că Victor Ponta nu a învăţat nimic din procesul „creşterii şi descreşterii” predecesorului său Mircea Geoană, lăsându-se cu uşurinţă dus de valul provocat de „metamorfoza” puterii.

Dacă acum un an Victor Ponta era idolul tinerilor social democraţi, reprezenta un nou tip de politician care avea un discurs inteligent, curajos, sarcastic, virulent la ilegalităţi şi nedreptăţi, era inadaptabil la procedeele şi principiile stângii conservatoare, era oponent declarat al baronilor locali, al analfabeţilor şi agramaţilor din toate partidele, era jovial, plăcut, mereu cu zâmbetul pe buze, prietenos, adaptabil, popular şi modest, astăzi, la mai puţin de un an, „micul Titulescu” s-a metamorfozat într-un posibil Che Guevara sau un „mic Lenin”. De ce? Pentru că discursurile sale din ultima vreme, intervenţiile sale televizate pe problemele majore ale societăţii româneşti îl situează pe Victor Ponta în fruntea unei adevărate „lupte de clasă”, lupta baronilor locali din conducerea PSD fie cu cei care produc bunuri şi servicii şi deci venituri pentru bugetul de stat, cu cei care creează plusvaloare şi asigură locuri de muncă, fie cu instituţiile democratice ale statului, fie cu toţi cei care nu acceptă stângismul gândirii social democrate române şi nu sunt de acord cu ideile lor retrograde şi subiective.

După aproape un an de la „înscăunare”, Victor Ponta a devenit brusc excesiv de serios grav, plin de sine, copleşit de importanţa discursului intonat în faţa camerelor de luat vederi cu o voce pierdută ce vrea să marcheze blândeţea marelui lider faţă de popor şi mult pera sobru, cu cravata neagră cu nod clasic. Preşedintele PSD vorbeşte „vrute şi nevrute”, promite „marea cu sarea”, este apărătorul bugetarilor şi al salariilor acestora, este salvatorul pensionarilor, profesorilor şi medicilor, vrea să fie un „haiduc” al zilelor noastre care să ia câţi mai mulţi bani de la întreprinzătorii privaţi şi să facă protecţie socială în stilul social democrat recunoscut.

Creatorul primului stat comunist din lume, Uniunea Sovietică, Vladimir Ilici Ulianov, alias Lenin, a fost „necruţător şi de neclintit, un amestec de strălucire şi incompetenţă, de putere de analiză şi obtuzitate, vanitos până la nebunie. Apărătorul clasei muncitoare a crezut în lupta de clasă ca forţă motrice a progresului, a susţinut că proletariatul trebuie să distrugă burghezia, să confişte toate proprietăţile şi astfel societatea să înainteze către comunismul ideal în care toţi să primească potrivit nevoilor lor”. Lenin a susţinut existenţa unui partid dominat de o elită (vezi baronii locali social democraţi actuali), lucru ce a scindat social democraţia rusă, leniniştii devenind bolşevici. Spre final, Lenin a ridicat atrocităţile la ragul de politică de stat. Cei care nu-i împărtăşeau ideile erau arestaţi şi trimişi pe front sau la muncă silnică, le erau confiscate bunurile sau erau executaţi prin împuşcare”. Acest personaj a fost întemeiatorul unei dictaturi care trebuie să rămână numai istorie şi să nu se mai întoarcă niciodată. Se poate oare întrevedea vreo asemănare? Să sperăm că este o simplă rătăcire.

Victor Ponta refuză să meargă la Cotroceni la consultări cu preşedintele ţării pe probleme importante pentru poporul român, motivând pueril că nu vrea să fie sub acelaşi acoperiş, în acelaşi moment, cu UNPR-ul.

Care UNPR? UNPR-ul nu este în parlament. Dacă o parte a grupului de parlamentari independenţi sunt şi membri ai UNPR, acest lucru nu înseamnă că UNPR-ul are grup parlamentar. Să nu mai minţim poporul. Să lăsăm diversiunea pentru cei care sunt specializaţi şi plătiţi pentru aceasta, deşi sunt specialişti şi în PSD.

 

Eticheta de „trădători” pe care Victor Ponta şi celebrul său socru Ilie Sârbu o flutură deasupra numelor liderilor UNPR e bună pentru alţii, pentru cei care au venit de la alte partide la PSD – inclusiv Liviu Dragnea, Bogdan Niculescu-Duvăz, Iulian Bădescu, veniţi de la PDL –, pentru cei din PSD care au vândut partidul atunci când au intrat în coaliţia de guvernare cu PDL, pentru cei care băteau drumul Cotrocenilor pentru funcţii de demnitar, pentru cei care au trădat principiile de bază ale social democraţiei devenind super bogaţi lucrând „la stat” şi ulterior plângând pe umerii populaţiei sărăcite peste măsură.

Disperarea liderilor PSD că nu pot reveni la putere în această toamnă (pe un probabil vot negativ pe fondul nemulţumirii populaţiei sătule de măsurile de austeritate, de multe ori chiar aberante, luate de guvernul PDL), cămările partidului fiind deja goale, conduce la un comportament amnezic atunci când atacă tot şi pe toţi uitând că:

–        în 2008-2009 (9 luni), PSD a fost la guvernare cu PDL, iar Victor Ponta, Ilie Sârbu, Constantin Niţă, Dan Nica, Ecaterina Andronescu erau miniştri;

–        în 2009, Victor Ponta a fost purtătorul de cuvânt al candidatului Mircea Geaonă şi părtaş la vinovăţia pierderii alegerilor prezidenţiale;

–        în 2007-2008, aceiaşi lideri social democraţi susţineau din umbră sau chiar pe faţă PNL care a reuşit performanţa să atingă un deficit bugetar de aproape 7% din P.I.B.;

–        au fugit din parlament la data votului legii pensiilor, deşi erau majoritari şi puteau întoarce votul;

–        au fost colegi, prieteni, apropiaţi, rude prin alianţă, au împărtăşit împreună sentimente de bucurie sau supărare cu cei care au creat un nou partid de stânga care se cheamă UNPR.

Supărarea lui Victor Ponta, a colegilor şi a protectorilor săi pe UNPR este că cei 30 de parlamentari din grupul independenţilor nu vor să schimbe guvernul Boc şi să-i aducă pe ei la putere numai pentru faptul că ei se consideră a fi salvatorii României. Operaţiunea s-ar putea chema schimbarea diavolului cu taică-său sau fiu-său.

Nu mai crede nimeni în ţara aceasta că România s-ar putea schimba având un nou guvern pesedist aşa cum este creionat de Victor Ponta şi socrul său:

a) cu aceiaşi foşti miniştri social democraţi:

–        Dan Nica – la interne, de unde a fugit din cauza unor autobuze, speriat de contrabanda de la Moraviţa;

–        Iulian Iancu – la economie şi finanţe, un mare specialist în privatizarea rezervelor naţionale  de petrol şi gaze;

–        Ioan Mircea Paşcu – la apărare, că nu-i mai place la Parlamentul European;

–        Ecaterina Andronescu – veşnică şi nemuritoare la educaţie;

–        Petre Daea – inegalabilul specialist al lui Adrian Năstase la agricultură (dacă nu cumva o fi tot Ilie Sârbu pentru că nu a apucat să facă pomana de înmormântare a agriculturii româneşti);

–        Constantin Niţă – la IMM-urile pe care le-a mai pus o dată pe butuci în guvernul PDL – PSD;

–        Alexandru Athanasiu – la muncă pentru că este un social democrat român pursânge şi este specialist în protecţie socială.

sau

b) cu persoane noi ale politicii româneşti cu manifestări impresionante de tip papagalist în toate show-urile televiziunilor aservite, cum sunt:

–        veşnicul tânăr Nicu Bănicioiu la sănătate;

–        miliardarul Robert Negoiţă la infrastructură şi construcţii;

–        karatista Olguţa Vasilescu la cultură;

–        diplomatul Titus Corlăţeanu la externe;

–        avocatul Dan Şova la justiţie.

 

„Prietenii mei” din PSD ar putea spune, citind rândurile de mai sus, că am devenit avocatul conducerii UNPR. Complet eronat. Afirmaţia că cei din UNPR sunt „trădători” poate fi uşor combătută dacă luăm caz cu caz. Eu, însă, vreau să îi reamintesc micului „Che Guevara”, alias Victor Ponta, cazul meu. Poate astfel înţelege de ce ipocrizia caracterizează discursul său vis-à-vis de UNPR.

 

Acum 2 ani, Ilie Sârbu – care pentru mine este şi rămâne exponentul „nemerniciei” din politica românească, caracterizată prin făţărnicie, prefăcătorie, perfidie şi minciună, îmbogăţit, aşa cum singur declară, de la firmele sale private înainte de a fi ministru (în ultimii 5 ani de administrariat Sârbu, firmele respective aveau bilanţuri numai în roşu, adică înregistrau pierderi şi datorii semnificative) – m-a exclus din PSD nestatutar pe motiv că sunt indisciplinat, că mă opun politicii de administrare a municipiului Timişoara de către coaliţia PNŢCD – PNL – PSD, mai precis pentru că nu vreau să votez proiectele cu cântec şi cu iz penal, în special pe cele ale unor prieteni sponsori ai preasfinţiei sale, marele preşedinte al PSD Timiş. Nimeni din conducerea naţională a PSD – nici dl. preşedinte Ion Iliescu, nici preşedintele Consiliului Naţional Adrian Năstase, nici preşedintele Mircea Geoană, nici măcar actualul preşedinte Victor Ponta nu au mişcat un deget, nu au făcut nimic pentru a elimina o nedreptate, un abuz, o încălcare a democraţiei de partid. Aşa am „trădat” eu PSD-ul şi, după 2 ani, am creat UNPR Timiş. TRĂDĂTOR E CEL CARE M-A EXCLUS.

Acelaşi lucru l-au făcut pretorienii, cameleonii, baronii locali, făţarnicii şi perfizii din PSD şi cu Gabriel Oprea, şi cu Marian Sârbu, şi cu Cristian Diaconescu, şi cu Eugen Nicolicea. I-au marginalizat şi eliminat din rândurile PSD pentru că nu erau în graţiile noului lider şi ale socrului său. Dacă treceau la alt partid, puteau fi catalogaţi trădători, dar ei au construit un alt partid, tot de stânga.

La Timiş nu vă mai crede nimeni, d-le preşedinte Victor Ponta, pentru că deşi nu puteţi să recunoaşteţi, sunteţi manipulat de socrul dumneavoastră, Ilie Sârbu, care încă nu a renunţat la influenţa nefastă asupra PSD Timiş şi sunt convins că veţi înţelege acest lucru la viitoarele alegeri.

 

Acum câteva zile, la un eveniment monden din Timişoara, se vorbea că Victoraş a intrat deja şi el sub patrafirul lui Ilie Sârbu şi va avea asigurat un viitor politic asemănător lui Mircea Geoană sau al lui Adrian Năstase. Retragerea declarativă din conducere a lui Ilie Sârbu de la Congresul partidului a fost numai temporară şi teatrală. El este şi va fi mentorul lui Victor Ponta atâta timp cât acesta va fi ginerele său.

 

Pentru a înţelege poziţia mea atât de tranşantă faţă de comportamentul noului (deja vechiului) preşedinte al PSD, reafirm că tratez problemele din societatea românească ca cetăţean, ca om de afaceri, ca om politic de centru stânga, care are însă o anumită viziune şi principii pe care nu le poate încălca în nici o situaţie.

1. Cred că România are nevoie urgentă de consens politic pe un real program de ieşire din recesiune, creat şi aplicat de un guvern de tehnocraţi, iar iresponsabilitatea celor din fruntea clasei politice faţă de viitorul României trebuie taxată ca fiind un act de subminare şi trădare naţională.
2. Consider că reducerea personalului bugetar cu 30-35% este vitală pentru bugetul României, pentru protecţia socială. Cei rămaşi trebuie plătiţi după performanţă.
3. Susţin cu toată tăria intangibilitatea pensiilor mai mici de 1.500 lei.
4. Am convingerea că numai spijinind efectiv mediul de afaceri românesc şi atrăgând investitorii străini putem ieşi din recesiune, putem asigura fondurile necesare echilibrării bugetului sau încadrării în deficitul planificat.
5. Susţin introducerea declaraţiei anuale pe venit pentru toţi cetăţenii României şi o legislaţie fiscală de tip american (în care evaziunea fiscală este încadrată penal, asemănător crimei organizate). Nu mediul de afaceri trebuie taxat suplimentar, ci trebuie eliminată evaziunea fiscală, trebuie taxaţi hoţii, corupţii, devalizatorii, escrocii, nemernicii care s-au îmbogăţit lucrând la stat.
6. Cred că a venit timpul ca toţi cei care au condus şi conduc instituţiile statului, toţi cei care s-au îmbogăţit după revoluţie să-şi justifice averile de îndată şi să plătească impozite pentru partea pe care nu o pot acoperi cu documente legale de venit. Readoptarea şi readaptarea la realităţile zilei a fostei Legi 18 de dinainte de revoluţie devine o necesitate.
7. Consider că nimeni nu trebuie să fie parlamentar, primar, preşedinte de consiliu judeţan mai mult de 2 mandate şi nici ministru mai mult de 4 ani. Se plafonează şi încep să devină corupţi.
8. Miniştrii ar trebui să fie profesionişti cu acte în regulă şi experienţă managerială de cel puţin 10 ani şi în mod obligatoriu cu examen medical complet.
9. Trebuie depolitizate funcţiile de prefect, de director de serviciu public deconcentrat, de director de şcoală, de director de spital, de şef al poliţiei, a ISU, al serviciilor secrete.
10. Primarii aleşi trebuie să iasă din politică şi să facă administraţie pe perioada mandatului.
11. Cumpărarea voturilor în alegeri trebuie să constituie infracţiune pedepsită cu minimum 5 ani de puşcărie. Politicienii dovediţi corupţi trebuie să fie condamnaţi pentru infracţiuni pedepsite cu minimum 20 de ani de puşcărie şi confiscarea averii.
12. În perioadă de criză, intervenţia statului în dimensionarea preţurilor în raport cu costurile reale şi profitul de bun simţ trebuie să fie fermă şi intransigentă, fără nici o reţinere.
13. Manifest intoleranţa faţă de politicienii corupţi, sefii administraţiei publice locale îmbogăţiţi din bani publici ce-şi afişează averea fără nici o jenă în dispreţul poporului. Nu accept lipsa de profesionalism în conducerea administraţiei publice locale şi a serviciilor publice deconcentrate, nepotismul, cumpărarea-vânzarea de posturi, politizarea funcţiilor publice.
14. Consider că vinovate pentru starea actuală a României sunt toate guvernele şi toate partidele pentru că în toate au fost miniştri incompetenţi şi iresponsabili, de multe ori chiar corupţi. Toate guvernele ajunse la putere au dat vina pe moştenirea rămasă de la cei dinainte, pentru toate interesul naţional şi patriotismul au fost secundare interesului propriu şi de partid. Înainte de revoluţie mulţi ar fi răspuns penal pentru astfel de fapte de subminare a economiei naţionale care provoacă inevitabil dezastru politic şi social.
15. Societatea civilă românească trebuie să ceară cu tărie pedepsirea exemplară a corupţilor şi vânzătorilor de ţară de sus şi până jos, pentru că altfel fenomenul corupţiei generalizate va căpăta rang de stat.

 

Responsabili pentru situaţia economică, socială şi politică actuală, într-o măsură mai mică sau mai mare, sunt cei care au guvernat în ultimii 20 de ani România. Dintre cei peste 264 de politicieni care au guvernat, 100 au avut funcţii în guvern o perioadă mai mare de un an şi jumătate. Mulţi dintre cei 100 de politicieni prezentaţi mai jos apar nestingheriţi pe ecranele televizoarelor, papagalicind fiecare pe limba partidului său, povestind frânturi din basmele scrise de ei şi de şefii lor.

10-29 luni	30-40 luni	41-50 luni	51-60 luni	61-80 luni
Theodor Stolojan – 23	Andrei Pleşu – 32	Acsinte Gaşpar – 42	Victor Babiuc – 52	Adrian Năstase – 64
Bogdan N. Niculescu-Duvăz – 22	Gelu Voican Voiculescu – 33	Ion Caramitru – 48	Traian Băsescu – 58	Teodor Meleşcanu – 68
Mircea Ciumara – 28	Eugen Dijmărescu – 30	Nicolae Noica -48	Radu Berceanu – 58	Aurel Constantin Ilie – 61
Hajdu Gabor – 29	Andrei Chirică – 37	Crin Antonescu – 48	Alexandru Athanasiu – 54	Laszlo Borbely – 68
C-tin Dudu Ionescu – 25	Valeriu Stoica – 32	Nicolae Văcăroiu – 48	Călin Popescu Tăriceanu – 60	Dan Mircea Popescu – 71
Sorin Frunzăverde – 24	Decebal Traian Remeş – 33	Florin Georgescu – 48	Dan Ioan Popescu – 58	Dan Matei Agathon – 77
Niculae Spiroiu – 28	Ioan Avram Mureşan – 33	Maria Cristea – 48	Ilie Sârbu – 51
Anca Boagiu – 25	Andrei Marga – 36	Iulian Mincu – 44	Marian Sârbu – 51
Peter Eckstein Kovacs – 23	Alexandru Herlea – 36	Liviu Maior – 48	Dan Nica – 59
Radu Vasile – 20	Mircea Coşea – 39	Doru Dumitru Palade – 48
Gavril Dejeu – 25	Doru Ioan Tărăcilă – 33	Ioan Rus – 41
Sorin Pantiş – 24	Dan Ioan Popescu – 38	Mircea Geoană – 48
Dinu Gavrilescu – 23	Aurel Novac – 33	Vasile Puşcaş – 48
Victor Ciorbea – 26	Daniela Bartoş – 33	Mihai Tănăsescu – 48
Ioan Oancea – 21	Alexandru Mironov – 39	Ioan Mircea Paşcu – 48
Valeriu Tabără – 24	Iosif Chiuzbaian – 30	Miron Mitrea – 48
Cristian Ionescu – 20	Gheorghe Tinca – 33	Răzvan Theodorescu – 48
Petre Ninosu – 28	Valer Dorneanu – 35	Marko Bela – 48
Silvia Ciornei – 29	Hildegard Puwak – 34	Vasile Blaga – 48
Georgiu Gingănaş – 29	Rodica Stănoiu – 38	Zsolt Nagy – 48
Octav Cozmâncă – 29	Ecaterina Andronescu – 38	Mihai Alexandru Voicu – 48
Vasile Dâncu – 29	Şerban Mihăilescu – 34	Eugen Nicolăescu – 40
Ovidiu Muşetescu – 29	Iuliu Winkler – 30
Gheorghe Pogea – 21
Monica Macovei – 28
Gheorghe Barbu – 27
Mihai Razvan Ungureanu – 26
Ioan Codruţ Sereş – 23
Varujan Vosganian – 23
Teodor Atanasiu – 22
Gheorghe Flutur – 23
Sulfina Barbu – 27
Cristian David – 27
Ludovic Orban – 20
Ovidiu Silaghi – 20
Attila Korodi – 20
Adrian Iorgulescu – 20
Adriean Videanu – 28
Sebastian Vlădescu – 29

 

Ţara are conducătorii pe care-i merită.

 

P.S. – Revolta lucrătorilor din finanţe declanşată ieri seara spontan sau nespontan, prin manipulare politică sau nu, tratată cu dispreţ şi lipsă de respect de cei ce ar trebui să asculte revendicările unor oameni disperaţi, poate degenera spre conflicte sociale grave, greu de gestionat, care pot duce la declanşarea grevei generale şi căderea guvernului. Poate acum este momentul ca liderii PDL să se trezească la realitate şi să gestioneze ţara în interesul cetăţenilor săi şi nu al grupurilor de interese acolite.

 

Pe curând, când vom vedea dacă balamucul s-a mutat şi la nivelul judeţului Timiş.