„INTIFADA”

 

„Intifada – nume dat formei de luptă de masă,

insurecțională, a palestinienilor, organizată de

OEP în teritoriile ocupate de Israel din 1987

(Cisiordania și Gaza) și caracterizată prin nesupunere

civică, prin manifestări ilegale însoțite de utilizarea

armelor etc.; insurecție”.

 

(DEX, Academia Română,

Institutul de lingvistică Iorgu Iordan)

 

 

„Insurecție – (formă de) luptă deschisă,

armată și organizată, pentru răsturnarea

unui regim, a unei autorități sau pentru

înlăturarea unor armate ocupante; insurgență”.

 

(DEX, Academia Română,

Institutul de lingvistică Iorgu Iordan)

 

 

 

 

 

» PAMFLET »

 

 

 

„Intifada” politică lansată de opoziția română în ultimele zile și-a definit amprenta mioritică ieri, în ședința extraordinară a camerelor reunite ale parlamentului, dovedind încă o dată, dacă mai era nevoie, că setea de putere este mai presus de interesul general al românilor.

 

În octombrie 2010, în pamfletul „La un pas de balamuc”, semnalam cu îngrijorare faptul că manifestările de comportament ale multor reprezentanți ai clasei politice seamănă a alienație. Ceea ce spuneam atunci se confirmă azi când „balamucul” politic românesc și-a deschis porțile și i-a lăsat liberi pe mulți „pacienți” care aveau mare nevoie de tratament.

 

Cu mintea tulburată de setea de putere, incapabili să înțeleagă conjunctura economică internațională, speriați de scăderea vertiginoasă în sondaje și de extinderea intenției de vot negativ a populației asupra întregii clase politice, reprezentanții opoziției încearcă să instaureze o mică „intifada” profitând de manifestările populare din ultimele zile.

 

Scopul lor nu este nici pe departe salvarea populației române, ci ocuparea scaunelor guvernamentale.

 

Instabilitatea politică ce s-ar putea instala pentru multe luni în România, cu efecte greu de imaginat, nu-i preocupă în nici un fel pe Victor Ponta, Crin Antonescu sau Dan Constantin. Ei vor acum, și nu mai târziu, ca revolta populară să-i aducă la putere. Sunt disperați, lihniți de foamea surselor de îmbogățire pe care le-au pierdut de mulți ani. Sunt în stare să-și „vândă” țara, să o reclame la UE, să stopeze fondurile europene, să îngenuncheze în fața liderilor europeni numai pentru a prelua conducerea pentru ei și acoliții lor.

 

Revolta populară este îndreptățită. Populația este sărăcită, disperată și umilită de efectele crizei economice, de repercusiunile măsurilor de austeritate, dar și de guvernanții actuali, incapabili să găsească soluții de repornire a motoarelor economiei, soluții de eliminare a pierderilor din economie, din agențiile și societățile de stat, soluții de îngenunchere și trimitere la pușcărie pe viață a „băieților deștepți” (care cumpără de la stat ca să vândă la stat), soluții contra evaziunii fiscale, contra celor care se îmbogățesc din banii publici, contra grupurilor de interese care manipulează clasa politică.

 

Probabil că această mică și mioritică „intifada” se va manifesta pe tot parcursul acestui an. Este greu de crezut că vreunul din cele două „blocuri de gheață” va ceda unul în favoarea celuilat. Alegerile vor decide care bloc se va topi, dacă nu cumva se vor topi amândouă în condițiile în care instabilitatea politică va înrăutăți și mai mult starea materială a poporului român.

 

Fără consens național, fără conștiință politică, fără respect față de țară și popor, nimic nu ne mai poate salva de la un iminent derapaj economic și social.

 

Intervenția președintelui României, ca mediator între puterile statului, precum și între stat și societate (așa cum prevede constituția) este mai necesară ca oricând.

 

Refacerea credibilității în fața poporului nu se mai poate face decât prin DIALOG SOCIAL și cu cei care înțeleg situația reală a țării, și cu cei care nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă. Dialogul social nu poate fi făcut decât de reprezentanții puterii și, în primul rând, de cei cărora nu li se poate reproșa că nu sunt cinstiți, responsabili, profesioniști pentru că numai ei pot găsi înțelegerea populară.

 

Eu cred sincer că întreaga clasă politică trebuie să se trezească la realitate acum până nu-i prea târziu.

 

Eu cred sincer că poporul are dreptul și puterea de a-și decide viitorul, are înțelepciunea să-și aleagă conducătorii votând „oameni” și nu „partide” la alegerile din acest an când participarea ar trebui să fie mai mare ca oricând.

 

Azi sărbătorim ziua unirii. Poporul român are nevoie de unire și acum, după 153 de ani.

 

„Unirea, națiunea a făcut-o”. Tot națiunea trebuie să o facă să dăinuie.

 

 

 

„Puterea și fericirea unui stat se află în puterea și fericirea mulțimii, adică a nației”.

(Mihail Kogălniceanu)